Mi-e dor de o idee.
Îmi amintesc ce nu am trăit, în timp ce amintirile le mototolesc în colţul întunecat al minţii. Mi-e dor de o imagine pe care am creat-o şi pe care mi-am proiectat-o în tine. Pari potrivit pentru acest post. Suportul frumos al ideii mele. Zâmbitor, cu ochii activi-căprui, cu buzele groase şi părul negru-îngândurat. Aşa cum eşti tu, evadat din monotonia acestui peisaj, mi-ai părut potrivit pentru o proiecţie. Iar vorbele tale, detalii incontestabile te-au conturat ca un bun interlocutor. Calităţi, poate mai ai şi altele native pe care, preocupată cu proiecţia mea le-am ratat. Un punct în plus pentru umor, întodeauna se pune un punct pentru umor. Ş, cu siguranţă, un PUNCT mare pentru spontaneitate, adica m-ai ca luat prin surprindere (crede-mă e greu).
Aşa se îndrăgosteşte orişicine? De o imagine proiectată, creată de către sine pe un fundal care-i convine mai bine? Poate că sună prea teoretizat, fără niciun flutur în stomac (fără fluturi, fără dat la raţe).
Concluzie : cred că m-am îndrăgostit ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasă un comentariu