Mi-e interzisă iubirea, şi viaţa liniştită,
Mi-e interzisă pacea şi odihna,
Şi moartea iminentă.
Dopată mi-e mintea de ura lumi,
Şi ochii mi-s crispaţi de scârbă,
Prin vene-mi curge astenie.
Mi-e interzisă, răcoarea dimineţi
Şi ninsoarea din decembrie.
Mi-au dat povară singurătatea,
Şi mintea-ngândurată,neostoită.
M-au lăsat în jeg într-o haltă
Într-un colţ de lume hăituită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasă un comentariu