25 februarie 2011

Celule de februarie II


Se scurg din ceruri
Vorbe-nfrigurate,
E aproape Marte,
Dar primăvara e departe.

Se scurg din ceruri,
Albe coroane
E-aproape Marte,
Îngheţ, în felinarul de aproape...

Celule de februarie


Frig
E rece-n glas şi în vise,
Închise.
Trist
Se scurge in cer neaua,
Mai albă.
Fulg
Se învârte din cerul gri,
Şi se izbeşte.
Lovit
Citesc melancoli,
Prin ferestre.

5 februarie 2011

Neînțelegere


Asasin și stupid mă închin,
În fața unui închipuit
destin.
Așezat cu fața în josul
vremii,
Culeg roadele durerii.
Pur e cel ce nu-i
pătat
încă de-al lumii păcat.
Din nimicul absolut s-a desprins,
am zis,
Întins în josul timpului,
scurgerea sângerie
a vinului.

4 februarie 2011

Un vis.


Trecuse de ora amiezii dogoritoare...
Asfaltul era inca incins si mirosea..dar eu ma plimbam agale, pe dale.
Am deschis timid ca deobicei usa pub-ului si pret de cateva clipe nu am vazut decat niste contururi, pana ce ochii mi s-au obisnuit cu intuneriul incaperii. Muzica nu se auzea prea tare, dar era probabil vreo balada rock romaneasca din timpuri stravechi.
M-am asezat la prima masa libera din fata mea, nu faceam mofturi la locuri. Chelnerita s-a apropiat plictisita de mine...
- Ceau. Cu ce te servesc?
...Trasaturile fetei ii erau bine accentuate, parul lung, saten in valuri, ii era stingherit de stransoarea unui elastic jerpelit ce-l tinea strans intr-o coada. Mainile ii erau albe si scriau nervos intr-un carnetel de note, sau poate o agenda mai veche, miniaturala, cu un pix albastru cu pasta, de genul celor cu 1 leu de la magazinele chinezesti. La picioarele scaunului era trantit si singur un rucsac military-style.
- Sa va aduc un meniu? S-a interpus chelnerita intre ochii mei si imaginea pe care tocmai o decriptam.
- Nu. O cafea cu lapte fara zahar e de ajuns.
... Se vedea concentrat pe randurile ce curgeau din varful pixului, tragand din cand in cand, absent, din tigara ce-i fumega dintre buze. Fumul se impletea armonois cu aburii cafelei fierbintii ce se intindea linistita intr-o ceasca la amrginea mesei. O cafea fierbinte intr-o zi torida de vara si doi ochi albastri. Doi ochi albastri ce s-au ridicat ganditori din refelxia foii mazgalite si au privit intr-ubn punct imaginar, aflat undeva in spatele peretelui ce se sprijinea de fundatie langa masa mea... O clipa s-au abatut din necunoascut si atunci i-am furat...
... Avea un cort cumparat de cativa ani, dar aflat intr-o stare exceptionala, se vedea ca nu-i trecusera prea multe ploi pe sub nas. Am luat si cortul impreuna cu cei doi rucsaci mari si plini, in mare parte cu pachete de Kent si doze de Tuborg, cateva haine si niste conserve, doua-trei carti, i-am pus in spate si am coborat amandoi din tramvaiul 3R la statia de langa gara. Caserita ne-a privit un pic sictirita cand am cerut 2 bilete pentru primul personal care pleaca din gara. Cand am urcat in vagon ne-a intampinat mirosul acea jegos, vechi, melancolic si plin de aventuri din CFR, care spunea iar si iar mii de povesti...
... Era deja seara cand am calcat, stramb cei drept (ceea ce mi-a provocat o durere de glezna pentru 2-3 zile), pe peronul din halta. Plamanii mi-au fost violati de aerul curat, crud si imbibat cu mirosul rasinii coniferelor. Jur imprejur erau doveziile erogenezei alipne, asa ca am luat-o linistit, la pas, pe cararuie. Apoi am inceput sa urcam, sa urcam in timp ce aerul zgarcit la altitudinea aceia, se racea si se rarefia si... nu am mai coborat niciodata.