24 ianuarie 2012

Paravan



"Clinc", asta e tot ce mai putea spune linguriţa trântită fiind de gura cănii de porţelan. De unde atâta nervozitate? Tocmai se auzise o pelodie neinteresant de cunoscută, soneria telefonului Nokia 5200 negru, fost negru, ce acum avea o nuanţă griurie, brăzdată de rânduri de zgârieturi şi alte feluri de degradări.

Ea-personajul principal- se aşezase pe un scaun situat în capătul încăperii, lângă fereastră bineînţeles. Abia intrase pe băncile liceului şi pentru ea noţiunea de loisirs nu era încă clar conturată. Nu îţelegea încă bine cum e cu ieşitul la cafea, trasul din ţigară, moda hainelor pe care dai o căruţă de bani ca să arate vechi. Timpul liber - îi aducea în nări mai degrabă mirosul ierbii înecate în moloz din spatele blocului unde juca fotbal şi "pătrăţică" cu băieţii prin gimnaziu şi unde la pupat pe Ionuţ, la un joc tâmpit de adervăr şi provocare.

"Ceau mama, sunt la o cafea, am scăpat mai repede de la română şi am zis să mai rămân puţin prin oraş"
"Nu, nu sunt cu nimeni"
"Bine, nu stau, mult"

Jenată. Sentimentul corect era jena. Se simţea jenată că trebuia să-i dea maicăsii atâtea explicaţii. Până la urmă ce aport avusese mă-sa la existenţa ei? O scoase pe pizdă, mare lucru, şi ea ar putea face asta dacă şi-ar pune în gând, iar mai trebui doar un băiat... Da. Şi din această cauză se simţii jenată. Sta singură la o masă, doar ea şi cana albă, curva aceia de cană, ce e linsă şi sărutată de zeci de buze în fiecare săptămână, cu ceramica ei albă de a cărei lovitură linguriţa a suspinat - "Clinc".



De ce numai ea? De ce doar ea s-ar simţi jenată într-un astfel de loc, într-o astfel de conjunctură? Aruncă o privire scurtă în jur (nu-şi alesese chiar întâmplător acea masă scorojită cu iniţialele A+I=Love), de acolo putea contempla întreaga creaţie divină ce se manifesta exact în acel loc, exact în acel timp, exact sub ochii ei, şi era atât de plictisitoare...Cinci personaje : un cuplu adolescentin, un tânăr cu figura aspirativ-filosofică şi un laptop, alţi doi amici ce sorbeau dezhidrataţi dintr-o bere şi pufăiau precum o locomotivă din '80.

Ea- ochii abaştrii, părul brunet lung şi creţ, tuns drept, fără scări, unghiile îngrijite într-o nuanţă neutră, despre care am auzit că se numeşte nude, o bulză tricotată cu dungi verzi şi negre, scoate din geanta gri de umăr un caiet. Un singur caiet. Apoi un pix. După ce mai aruncă o privire căutătoare de jur-împrejur purcede la a analiza radical şi impertinent "jena" pe care i-o transmiteau ceilalţi, mai vexaţi cei drept decât ea în a şi-o muşamaliza.

Ziua I, locaţia A, subiectul alfa :

Tânăr, undeva la 25-26 de ani, provenit dintr-o familie monoparentală (se înţelegea după cutele prea adânci de pe frunte pentru vârsta sa, după stilul îmbrăcămintei simple şi în tonuri închise şi după lipsa unui partener de discuţie, compensată de un laptop, achiziţionat, cel mai probabil la mâna a doua. Ocupaţia domeniul economic (partea de contabilitate) sau plicticoasa funcţie de corector pentru vreo editură sau publicaţie cotidiană (era uşor de perceput stilul lejer de a lucra la calculatorul portabil, de unde deducem obişnuinţa, chiar suprasaturaţia companiei acestuia. Necăsătorit (nu are verighetă), neimplicat într-o relaţie (nu e însoţit de nicio parteneră de sex opus şi nici nu a verificat telefonul timp de o oră cât a fost urmărit). Probabil nici nu a mai întreţinut relaţi sexuale de multi timp şi/sau fosta partenera nu l-a prea satisfăcut, lucru uşor de dedus din tensiunea mişcărilor şi atitudinea crispată , oarecum imobilă a chipului. Venit lunar - mic. Totuşi e nevoit să consume anumite sume pe cafea/bere/ceai în acest local semiboem pentru a se feri de atmosfera incomodă şi JENANTĂ din casa părintelui cu care a crescut şi căruia trebuie să-i asculte acum toate dezamăgirile specifice omului ce se simte în etate.

Ziua I, locaţia A, subiecţii beta :

El, adolescent, major, provenit dintr-o familie bine situată financiar, îmbrăcat într-un stil lejer dar atractiv datorită jocului de culori verde-mov şi a pătrăţelelor de genul tablei de şah, un i(chestie de înaltă tehnologie ce incepe cu i mic, continuă cu literă mare şi e bună la toate, mai puţin la preparatul cafelei dimineaţa), mândru şi posesiv, a reuşit să pună mâna pe prima fată din viaţa lui de care oricum nu e îndrăgostit lulea, ceea ce îi oferă un confort, totuşi din atitudinea sa şi din modul în care îi evită privirea reiese JENA de a fi ţinut anterior destul de mult la o fată încât aceasta să-şi permită să-i dea tromful, întâlnindu-se pe ascuns cu un bucureştean. Ea, mai mică, fata tatii, care înainte de pubertate îşi dorea cel mai mult pe lume să devină prinţesă, a, şi o casă de păpuşi, lucru ce reiese din gesturile ei exagerate ce se pretind feminine dar denotă o puerilitate nedemnă de o tânără de 16-17 ani. Consideră că merită mai mult de cât are, deşi situaţia financiară a familiei ei e una de mijloc, îşi cumpără ţigări DUNHILL şi are un rucsac albastru cu norişori NIKE. Nu e îndrăgostită de băiat, dar consideră că este unul pentru nivelul ei, nu prea deştept ca să o eclipseseze sau să o manipuleze, şi nici prea subtil ca să o prindă vreodată cu garda jos. Apropierea fizică dintre ei nu e pregnantă, deci se întâlnesc de o perioadă relativ scurtă de timp şi nu şi-au tras-o încă. Deşi el se simte confortabil în prezenţa ei, în scurt timp ea se va simţi JENATĂ în preajma unui personaj atât de plicticos şi neprovocator intelectual şi spiritual pentru ea.

Ziua I, locaţia A, subiecţii gama :

Doi amici de vârste apropiate 19-20 de ani, îmbrăcaţi poate cel mai corect din punct de vedere al tendinţelor impuse de revistele lucioase de modă, dar totuşi nu în haine de firme la ale căror case de marcat te prezinţi cu una/două căruţe de bancnote+monede, fără etichete "indiscret" lăsate la vedere. Cu părul un pic mai lung, genul creastă pe mijloc susţinută de un întăritor artificial, uşor de găsit în comerţ şi nu prea scump. Consumă bere REDD'S. Primul indiciu care mă scoate din monotonia cu care urmăream ultimul cuplu de actanţi din această încăpere, din această seară. Din discuţia la care trag cu urechea pentru a fi perfect conştientă de vertictul final care mi se zbate printre neuroni de 40 de secunde încoace, îmi dau seama că cei doi îşi destăinuie cu prea multă încredere şi prea degajat unul altuia diverse informaţii, lipsiţi de masculinitatea şi uneori, chiar orgoliul specific unei astfel de discuţii. Deşii corporal nu se ating orientarea fiecăruia, 75% spre celălalt şi 25% spre restul încăperii, picioarele lipite unul de celălalt, uşor crispate ale unuia, şi cele puţin depărtate ale celuilalt, cu vârful pantofilor îndreptat în cazul fiecăruia spre partenerul de discuţie. Gesturile directe executate cu degetele îndreptate spre interlocutor, toate mă conduc la decizia finală, tocmai am analizat un cuplu gay. Vocea joasă pe care o folosesc, cuvintele deloc obscene şi întâmplările amicale şi banale pe care le relatează, precum şi încercarea nereuşită de a părea mai interesaţi de ambianţa cafenelei decât de partener îmi dezvălui JENA acestora de a respira întro societate îndopată cu prejudecăţi şi teama de batjocura ce i-ar putea întâmpina la fiecare prag.



Toţi sunt atât de fericiţi acolo înăuntru, la căldură, i-am conturat atât de bine, i-am JENAT atât de credibil, cred că am să le iau lumina şi am să plec.