Timpul şi-a pierdut spaţiul...

Miercuri dimineaţa
mă trezesc cu greaţa
alcoolului de marţi seara.
Seara s-a întins pe sub plapumă,
Şi s-a aşternut pe coapsa mea
Dimineaţa mă trage de o gleznă
Degetele-simt crispate în semipareză.
Amiaza-mi agită,
Acidu-n stomac
Te desfac, ambalaj te pufuleţi.
Îmi umplu degetele de sare,
Şi o lingi,
Seară ce te-aşterni
Sub candelabre.
Albele clipe neuitate de noapte neagră.

Fus social

Pierdut invalid prin spaţiu
Din ziua în care am eclozat
Rătăcit printr-o inimă inaptă
Cu vânt din prova întaintam...

NPT

Nopti pe caldaram,
Zdrobite, facute scrum.
Pierdute intre perdelele
Sufletului.
Nopti pe caldaram,
Zdrobite, facute scrum
In imagini inglobate in
Globul ocular
Si dincolo de acesta.
Nopti pe caldaram,
Rastogolite in scrum,
Cernute cu uitare
De mare.
Noptiile pe caldaram,
Tainic invelite in scrum,
Au fost, sunt si vor fi imbracate
In doliul fum.

Pentru amintirea ce obsedează

Şi cât timp durezi? Cât crezi că amprentele tale se vor mai răspândi prin sufletele celor rămaşi pe cărbune? Cât crezi că vei persista ca amintire? Un an? 10? 50? Va veni o zi când nu vei mai fi pentru nimeni. De acel moment trebuie să te temi. Când nu vei mai fi parte din cei pe care i-ai lăsat...

Poveste pe peron

la fel în gară...
între şine şi peron e iarbă.
la fel în gară...
cu ultimul pătrar agăţat de boltă.
la fel în gară...
cu ritmul treial al roţilor ce muşcă rugina din şine.
la fel în gară...
cu greierii muţi.
la fel în gară...
muştele în felinar.
la fel în gară...
voce stridentă în difuzor.
la fel în gară...
eşti şi tu
.