Creta iernii

Remuşcări,
Rece paletă de culori.

Ştii bine!
am încercat,
am aşteptat.

Îţi cunosc abisul,
Întunecat al minţii,
M-ai ars pe suflet cu iadul tău.

Ţi-am zărit licărirea,
Rătăcirea,
Din ochi,
Credeai că nu-nţeleg,
Am evitat prudent
Să-ţi mai pornesc răscoală-n suflet
M-am retras,
Cu suflet încă ars,
E cald, senin, iubire-aproape.

De-acum lipsit sunt de extaz.

Colocviul Sânzienelor de februarie

.

Prea multe cioburi înfipte-n epidermă,
Prea multe crivăţuri urlă din străfundul cărnii,
Prea multă ură,
Mult pre multă iubire,
Atâta vinovăţie,
Grotescă neputinţă,
Iluzie, decepţie, speranţă,
Viaţă, compasiune,
Gol imens în stratosfera sufletului,
Şi bule de gheaţă în stratu-i de azot
Şiruri de piele vânătă,
Zăpadă, deci răceală.
Crâmpeie de amintiri
Şi-un cocteil de emoţii,
Excitare,
Puternică excitare,
Orgasmul firului de păr...
Retragere, abandonul golului plin,
Putere,
Slăbirea papilelor,
Slăbirea epidermeni,
Umăr greu,
Umăr gol,
Umăr protector,
Pastile de nomenclatură pentru noi generaţii neuronice,
Bube astrale în tălpiile ce calcă pe Lună,
Mult plâns,
Prea mult plâns,
Prea multă disperare