Cobor pe-o fâşie de lună pe mal de mare şi mă spăl cu stele pe picioare. Am coborât ca să observ, cum migrează oceanul, cum norii mângăie nisipul.
Închid ochii şi văd lumină, şi scot pe nări basme şi fluturi. Ating cu palma o piatră albastră şi în dată se sfarmă şi zboară cât colo în trap un pur sânge arab. Înot în munţii şi urc pe mare, mă scald în raze bine rumenite de soare.
O frunză se ridică şi zboară încet spre creangă, se anină şi fulgi din pămnt se cern spre cer. Un colţ de lună mă mângie pe obraz, îi zâmbesc şi pe ochi îmi ies nuferi albi.
Nimic nu-i real, e-o fantezie, aventură ca viaţa în sine. Există zâne şi stele , pe pleoapă adorm şiraguri de mărgele, există inorogi şi pheonix şi iele, totui real în minte şi-n vene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasă un comentariu