Mi-am propus sa scriu ceva dragut, ceva asa, roz si pufos, si plin de floricele ;i auriu, cu stelute mici albe si inimioare...
Pe dracu'...
Adica sunt nervoasa la culme. Si crede-ma. Am multe motive.
Primul ar fi ca tocmai am observat că nu am pus diacritice în prima parte a textului. Sorry.
Alt motiv ar fi faptul ca nu's băiat. Urăsc să fiu fată. Serios. M-am săturat de chestia asta până peste cap. Pe lângă dezavantajele de ordin fiziologic (dureri menstruale, adio pipi don picioare, epilare dacă nu vrei să se uite lumea la tine ca la zoo), vin cele de ordin sentimental/psihologic/mental sau cum vrei să o iei. Adică fetele plâng! De ce plâng fetele! Plâng din orice tâmpenie! Degradează însăşi natura plânsului. Băieţii plâng de circa 2 ori în viaţă (cu mici excepţii), când se despart de prima lor iubită şi când îşi îngroapă mama. Adică plâng cu un motiv. Un motiv adevărat. De asemenea băieţii sunt competitivi, foarte competitivi, dar joacă cinstit, nu-şi scot din joc adversarii prin bârfe nefondate. Băieţii ştiu să facă bani din orice, ştiu să meşterească, câştigă milioane de euro dacă se apucă de fotbal. Băieţii folosesc doar jumătate din timpul necesar unei fete pentru a obţine aceiaşi bicepşi. Băieţii nu trebuie să poarte bustiere când aleargă, findcă nu le flutură nimic. Nu trebuie să-şi vopsească nici unghiile, nici părul, nici să poarte tocuri de doăşi' de centimetri. Şi aşa mai departe.
Totuşi sunt nişte excroci. NU TOŢI! Unii dintre ei, dar din păcate marea majoritate dintre cei pe care i-am întâlnit. Aceia care preferă să joace WOW decât să bea o bere, aceia care au impresia că nu trăiesc dacă nu fumează nişte iarbă, aceia care se îmbată din două pahare şi vomită ca nişte porci. Şi ultimii, dar de loc cei din urmă, afemeiaţii, care se împart în două categorii, afemeiaţi care te fac să te simţi fericită şi afemeiaţi care te fac curvă. Cei care sunt galanţi şi curtenitori, până şi cu femeia de servici şi cei care fut tot ce prind într-un club. Băieţi care vorbesc mult, mult, foarte mult despre ei şi cu precădere despre "cuceririle" lor. Băieţii care se scuză când nu au erecţie sau când "se termină" prea repede, de parcă ar fi săvârşit un păcat capital.
La fel ca şi Dante, în cele mai adânci străfunduri ale Infernului i-aş arunca pe trădători. Acele persoane în care ai investit mult. Nu bani, da, dacă îi aveai, probabil îi investeai şi p'ăia. Persoane în care ai investit sentimente, mai rău, vise. Persoane pe care pur şi simplu le-ai crezut. În care pur şi simplu ai crezut. Şi ca la un joc de noroc, ai dat tot, tot. Ok, că apoi te-au aruncat, că te-au ignorat, n-ai ce să le faci, dragoste cu forţa nu se poate, ai plecat capul ai regretat şi ai mers mai departe. Asta e. Dar când s-au întors şi au pretins să distrugă şi ce nu îi privea. Şă distrugă ce ai reuşit să creezi pe ruinele lăsate de ei, asta a fost de-a dreptul un ciocan în cap. Topor chiar, când s-au milogit în faţa ta, ţi-au cerut îndurare, le-ai dat-o şi te-au "lucrat" pe la spate mai rău decât într-un film porno de 5$.
Îi mai urăsc şi pe Zburători, ce te ademenesc cu vorbe întortocheate şi surâsuri încadrate de gropiţe. Ei nu promit, nu cer, dar după ce-ţi dezvăluie privirea te simţi dator să le oferi. Îi urăsc pe nesiguri, complexaţi până în măduva oaselor, care aruncă cu noroi în ceilalţi, doar pentru a nu risca să fie ei pătaţi. Care pretind că ştiu cerul şi pot marea, dar defapt se lasă muşcaţi de primul păianjen. Cei care n-au încredere în oamenii care-i cred, în oamenii care ar fi gata să-i ia cu ei în lumea lor, ci îşi pleacă supuşi, urechile şi creierul către vorbe de prisos. cei pentru care dreptatea lor e mai mare decât oricare altă dreptate din lume.
Aşadar, am scris ceva foarte drăguţ. Am descris urmele calde ale ghiarelor ce mi-au străpuns sufletul şi carnea. Dar nu-i voi uita niciodată pe amicii, cei pe care-i poţi chema la o bere, cei care te primesc cu plăcere în echipa lor de forbal, cei care nu se ruşinează să-ţi mărturisească că încă "n-au făcut-o" şi că tocmai s-au îndrăgostit de colega din a treia bancă, care ar ieşi oricând la un concert şi ar merge cu cortul la munte. În cinstea lor, să bem!
