Lăsaţi-mă nebun în lumea mea. Luaţi-vă ţara şi lumea şi terra şi tot ce vrea pizda voastră. Luaţi-vă găurile negre din suflet în spinare şi mere-ţi pe ele călare. Călăriţi-le până în Singapore sau Athos că tot o laie e. Tot o ceată de netrebnici şi imbecili suntem. Luaţi-vă gîndurile aurite îngrăditre de piscinte şi zbraţi cu elicopterele voastre până în străfundurile subconştinţei. Asupriţi-vă dorinţele. Sentimentele. Grija. la nesfârşit. Asasinaţi-vă omenia. Distrugeţi visul din voi. Mutilaţi-vă. Mă jur că nu-mi mai pasă. Lasă. Să vă iubească viaţa ca o curvă grasă şi libidinoasă. Sfăşiaţi-vă jos aripile dacă vreţi să vă scăldaţi în noroi şi flegmă la nesfârşi. Ăsta-i iadul infinit. Să devi un ipocrit prins în spiţele propriei rotiţe mecanice, creată inventată, studiată, declanşată de mâna ta dreaptă. Tăiaţi-vă elanul, lăsa-ţi deoparte planul. Să se ducă toate unde or fi ştiind şi voi deveniţi mai imbecili decât nişte copii. Nişte sugari, dar nu de sfârcuri ce de clişee gîndite de alţii pentru mintea voastră. Ignoranţilor. Daţi-vă cu capul de pereţi să vă informaţi că mai şi doare. Păcătoşilor. Rugaţi-vă să vă doriţi ce nu aveţi nevoie, să trăiţi doar cu televizorul, berea şi prezervativele sparte. Să vă mutaţi curul din ce în ce mai mare între maşini şi calculatoare. Să fiţi păziţi de încălzirea globală ce v-ar topi slănina ce vă umple cutia craniană în locul a ceea ce oameni peşterilor foloseau şi-l nmeau creier.
Temeţi-vă de frica pe care v-aţi creat-o. De lumea pe care v-o proietaţi. De distrugerea pe care i-aţi programat-o. Omorâţi viaţa pe care v-aţi chinuit atâta să o băgaţi în voi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasă un comentariu