Floarea-Soarelui nocturnă,
Nu trăieşte-n turmă.
Nu se complace
cu seminţe
bea sevă de pământuri
supradilatate
din universuri neexploatate.
Se hrăneşte cu noapte
şi hârti de CARTON
îngropate
de oasele
gorilelor detoxifiate.
Când vrea să zboare,
găseşte o cometă
n-alege orice planetă,
îi place abisul
seminţelor de ceară.
Îi place gustul dulce
al berii servite în timpane
sonore şi multicolore.
Trăieşte-n întuneric
dar preferă roşul
macilor subdezvoltaţii
pentru opiu.
De pe cetate vede marea
înghesuială a zebrelor
pe traiectoria de lansare
a găluştelor globale.
Îi plac animalele şi ceaţa
dar atunci când culege mătreaţa
fibronilor de struguri
din viile vibraţiei cuneiforme.
În finalul unei zile încărcate
adoarme cu burta sub carte.
Uneori e pică, alteori ghindă.
Mulţumită sforăie în simfoni
nedezlipite de hidrogenul mării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasă un comentariu