Azi nu e nimic special

Ce e azi?
Azi e pur şi simplu una din zilele alea în care parcă ţi-e lene şi să te întorci de pe o parte pe alta în pat, chiar şi să ridic capacul la veceu sau paharul plin pe jumate' cu mai multa spumă decât bere. Genul acela de zi din viaţa ta pe care o vei considera pierdută până la urmă fără rost, dar pe care abia aştepţi să o sfârşeşti.
Azi treci printr-unul din momentele alea gen : "Mmm..no, şi?", adică îţi dai seama că fiecare îşi vede liniştit de propria lui pită' şi de propriul lui ansamblu de organe genitale şi că până la urmă niciunu nu dă doi bani pe tine cum nici tu defapt nu dai vreun ban pe ei.
Azi e una din zilele alea în care ai o revelaţie filozofică şi constaţi (căscând probabil) că oricât de mult te zbaţi pe nămolu' ăsta de Pământ, până la urmă tot sub cei 3 metri cubi rezervaţi fiecăruia ajungi.
Azi îţi dai seama (din nou!) că ai avea cel puţin enşpe' chestii, unele neimportante, altele slab importante şi câteva foarte importante de făcut, dar pur şi simplu nu te poţi apuca de nici măcar una dintre ele pentru că în străfundul imaginaţiei tale cam bolnave şi înecate de alcool, toate aceste "chestii" alcătuiesc un ghem, un mototol bine compresat şi aparent indeşirabil.
Azi, normal e ziua în care eşti singur acasă. Şti că n-are rost să-ţi suni prietenii (de beţie, ieşeală, ăia care îţi plâng pe umăr, ăia cărora le plângi pe umăr, ăia de îţi cer împrumut sau pe cei care fac cinste), indubitabil dorm. Tu nu dormi? De ce nu dormi? Pentru că celulele tale nervoase or fi considerat că cele 5-6 ore de somn le-au fost arhisuficiente pentru a se odihni în vederea unei zile atât de importante cum e astăzi.
Şi da! Azi, azi cu siguranţă e ziua aia în care constaţi cât de singur eşti în viaţa ta. Cum nu ţi-a mai călcat nimeni pragu' de câteva luni, aşa că nu prea mai eşti dornic să primeşti pe careve pe şantierul sufletului tău. Nu de alta dar poate se dărâmă vreo schelă şi-i pică' în cap, nu că asta ar constitui o pierdere,dar totuşi, accident la locul de muncă...Şi îţi dai seama că ţie imposibil să îţi închipui cum ar putea rezista lângă persoana ta cineva mai mult de o lună, suportând să asculte cum debitezi tu acele legături ilogice dintre lucruri, fenomene şi persoane. Şi azi ai un flash, te vizualizezi la 60, singur într-o garsonieră cu pereţii ca de afumătoare,doar tu şi vreo 2-3 pisici (sau "câini pe baterii" - a se citi bichon- cum se poartă mai nou în apartamente), măzgălind după bunul plac şi vechiul tău obicei, tastatura computerului cu amestecul acela de celule moarte, transpiraţie şi grăsimi de pe degete, în tentativa de a lega trei cuvinte cu sens unul de celălalt.
Azi, într-adevăr viaţa ta se va schimba!