Pe-un peron de gara,
Uitata,
Intr-un capat de tara.
Cu-o tigara in coltul gurii,
O halba-ascundea urma arsurii,
Lasata de scrumul negru pe lemn,
Mai trage un fum, asteapta un tren.
Ne-am aliniat toti pe peronul din gara,
Savuram printre gingii viata amara.
Ocaziile vin, pleaca cu trenul,
Frumoase, triste, nu-si stiu genul.
Mai prinzi cateodata un tren intr-o halta,
De data asta halba îi-e goala,
Seuită la tine, acum ochii sunt goi,
Atunci inima-ngheaţă ş-o arunci la gunoi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasă un comentariu