Albastre şoapte
Tremură sub coapsele coapte,
De reflexia-n apă,
A razelor mediterane.
Tremur de valuri anatoliene,
Albastru întins, cuprin sub gene,
Universul în molecule,
Adună spume.
Dor, fără nume în lume,
Călătoreşte călare-n cercuri,
Universe convexe,
Cuprinse-n molecule complexe.
Cândva credeam în apa mării,
Apoi m-am înecat.
Încă mai cred în apa mării...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasă un comentariu