Opşce august (poate)

el - Şi de ce crezi că sunt atât de multe stele pe cer?
ea - Ca să ne amintim dn când în când cât suntem de singuri şi neînsemnaţi?
el - Poate şi deaia...
ea - Dar tu de ce crezi că sunt atât de multe?
el - De-ar fi doar una, probabil că s-ar dimţi atât de singură şi neînsemnată...
ea - Păi, şi oamenii sunt mulţi, dar se simt uneori singuri şi neînsemnaţi.
el - Deci nu e vorba de număr...
ea - Nu, nu e vorba de număr.
el - Tu te simţi singură şi neînsemnată?
ea - Uneori...
el - Când mai exact?
ea - Când adorm singură sub pătură.
el - Doar atunci...?
ea - Nu, nu numai atunci.
el - Când?
ea - Când, când sunt în faţa unor foi de hârtie goale.
el - Atunci te simţi singură şi neînsemnată?
ea - Mai degrabă mă simt goală, dezbrăcată de toate sentimentele şi gândurile, de toate amintirile, de tot ce iubesc.
el - De ce?
ea - Nu ştiu. Pentru că, simt nevoia, să dau ceva din mine, şi atunci...nu ştiu ce, ce aş putea să dau.
el - De ce să dai ceva din tine?
ea - Pentru că, n-ar avea niciun folos să ţin doar în mine şi pentru mine.
el - Şi să dai altora are rost?
ea - Nu neaparat...
el - Crezi că unii ar pute primi ceva din ce dai tu?
ea - Nu neaparat ar primi, dar, ar regăsi în ei părţi din mine.
el - Părţi din tine? Cum vine asta?
ea - Părţi, pe care la au deja în ei, dar pe care nu le-au descoperit încă.
el - Păi atunci, sunt părţi din tine sau părţi din ei?
ea - Şi din mine, şi din ei, şi din altţii...
el - Cum şi din alţii?
ea - Acele părţi, pe care el avem toţi, toate, doar că fiecare îşi trăieşte o altă parte, iar, dacă eu le scriu pe o foaie goală de hârtie, partea mea, pentru o clipă, o vor simţi şi ei.
el - O vor simţi şi ei?
ea - Da, pentru o clipă, va vibra în ei, ceea ce de mult vibrează în mine.
el - Şi dacă n-ar exista stele?
ea - Ce rost ar avea să ai TOT dacă n-ai avea cu cine să-l împarţi?