Poveste în parc

...Şi, şi când mă trezesc dimineaţa, am aşa, urme de glonţ pe aicia....sau urme de noroi, şi îs cu sandalele în picioare şi îs ude...şi visez aşa...şi când e lună plină, eu nu văd aşa ca tine, şi uite, pun aşa mâinile la ochi, şi le simt aşa ca oase, ca nişte ghiare...

...da şi Mimi...

...ce?..

...nimic..

..ce?..

..ni...

...Mimi...da aia a fost o fază..să-i sperie...

....ce proşti îs ăştia..

..da am văzut la televizor, o uşă aşa, care se mişca singură, şi un dulap care s-a deschis uite aşa...şi era încuiat..

..unde?...
....într-o casă..

...nu..unde?..în ce loc?..

...în America..

....aaa...

...în America de sud zicea...

...da..că vede la televizor..

...da..că deaia ar trebui să pună..să nu se uite..că îs proşti...şi am văzut odată un ozene...

...ce-i ăla ozene?..

..extratereştri..

...a...

..da era făcut să-i sperie...l-au vopsit aşa verde..şti..cu vopsea de ouă, cum se fac de Paşti...şi i-au lipit aşa sprâncenele..şi le-au făcut cu negru deăla de acuarele..

..aha..
..şi l-au dezbrăcat şi l-au pus aşa pe masă..

...gol?gol?...

...nu, i-au pus ceva să nu i se vadă pula..

...aaa..hihihi...

..da au făcut aşa ca să-i sperie..da eu când văd luna.....şi stelele..şi dimineaţa am sandalele aşa ude...şi păr la picioare, blană..şi uite..vezi că mi-a crescut aici..

..daa......
........
...nuuu'...mai stai..
..hai amu' că mi-e foame..



Dialogul de mai sus este o reproducere destul de fidelă a unui dialog dintre cei doi copii.

De ce l-am reprodus nu ştiu...poate ca un omagiu adus fanteziei, poate de dragul unor amintiri din timpuri de mult trecute...



Şi peste 30 de ani, el ar putea să fie un cercetător la NASA, sau laureat al premiului Nobel pentru literatură, şi ea un critic acerb al societăţii, o criminalistă ageră....

SAU...
CA PRODUSE ALE SOCIETĂŢII ŞI ŞCOLII ROMÂNEŞI..
..el un muncitor cu program de opt ore nemulţumit de salariu, care îşi urăşte serviciul şi ea o casnică telenovelistă....