UNU ROMAN (I)
Ninge
dur şi rece
Prin fumul de ţigară întrezăresc
o amintire...
Undeva,
un colţ de lume,
O iarnă
prima oară...
Un râs sarcastic afişat pe buze,
Într-o doară. Era iarnă,
aşa cum visam cândva,
afară,
era frig,
era iarnă prima oară.
DOI ROMAN (II)
Paralel,
trântit în întuneric,
înapoiat de păcat,
pierdut în neant
în armonii dezacordate.
Poate,
aştept răbdător,
cum nu se întâmplă nimic.
Privesc să vină dimineaţa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasă un comentariu