10 decembrie 2011

Ziua Vrajitoarelor







Din tumoarea morbidă a nopţii se desluşesc umbre.
Mai sus de sursurul apei contururile dictează o colină.Selena pârguieşte lent umbrele, dar corneea filtrează deja imagini şi mintea-mi le decodifică.
Mai sus de sursurul apei contururile dictează o colină şi pe colină trei trupuri. Zbârcite de vânt în patru zări le atârnă zdrenţele şi urlet e fiare diavoleşti le zbârceşte grumazul.
Mai sus de sursurul apei contururile dictează o colină şi sub ea, împuţind cu carnea labelor lor râncede, trei trupuri trezesc unde acvatice. Şi vântul rece le împrăştie zdrenţele şi fărâme din ele se dezbină şi aleargă-n văzduh şi mugete de vaci trosnesc în ritm de toacă din gâtul lor mut.
Mai sus e sursurul apei şi spre mine se dejghină o mână apucată de epilepsie cu gheare inegale şi ghemotoace de sânge şi păr dedesubt, neagră ca funinginea-n ianuarie, şi-o babă 'naltă de capul i se bagă în lumina gângurie a lunii şi-n urma ei se pierd prin tufişuri în cârlionţuri de mucegaiuri şi hoituri izvoare de viermării alte două diavole care cu colţii de fiară râcâie scoarţa şi scot râmele din ţărână.
Departe e sursurul apei, departe-i lumina selenei, şi gheara de sânge cu gust de uree îmi străpunge îndemânatic pleoapa...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasă un comentariu