aproape

Alerg în şosete pe autostrada viselor fără pereche, de sus îmi zâmbeşte nebună doar luna, jumate', că-n clendar i-aproape noiembrie, aproape....
Atât de aproape am fost, ne despărţeau câteva şoapte, aproape...
M-alint pe străzi cu fagure şi felinare, lucruri banale îmi ies în cale, precum tramvaie, abc-uri,taxatoare de parcare. Nu mă mai zgâriaţi pe urechi cu vobe deşarte! Îmi sângerează timpanul şi pe limbă simt lacrimi aproape la fel de amare ca pelinul, aproape...
Pasul întortocheat şi ochiul derutat, dar visul limpede, agăţat în minte nimic nu-l sfarmă, nu-l deşartă din covata gândurilor, a timpului şi a simţurilor. Calc pe parchetul străzii fără margini, în mine ţin încă ascunse imagini, nu prea se văd, ci doar le simţi, aproape...
Acum mă mint să scap, mă detaşez şi zic că-s aproape departe, aproape...