Avioane de hârtie

'Uite, am să iau, aşa, o foaie de hârtie. Iată, o rup de aici sau... nu, o iau din grămada aia de hârti.'
'Gata, uite-o.'
'O simplă foaie de hârtie? Asta vezi tu?'
'O simplă foaie de hârtie...Nu, n-ai deloc imaginaţie. Deci, foaia asta va deveni un sport, un...'
'...cufăr, dacă vrei să-i spui aşa'
'Ce am să pun în el? Asta nu te priveşte...'
'Bine, gata, nu te bosumfla aşa...Uite, vom începe să, măzgălim foaia asta de hârtie.'
'NU!!! Stai! Nu aşa...adică, scriem totuşi ceva. Un rând eu, un rând tu, ok?'
'Să încep eu? Bine, hai să îţi arăt. Eu scriu că vreu o busolă, pentru că paşii mei nu-şi mai găsesc sensul e lumea asta. Tu ce scri?'
'A... un pix care să funcţioneze? Păi ăsta ce are? Merge mai greu da...nu aşa, te rog eu, că strici jocul.'
'Bun...rândul meu, uite, mi-aş dori să am o ancoră şi o paraşută.'
'De ce râzi? Nu, nu o paraşută de-aia cum crezi tu.Adică, dacă busola îmi va ghida paşii, voi da frâu liber tuturor dorinţelor şi viselor şi atunci (hai, nu da ochii pe spate acuma, că-i serios), atunci voi avea nevoie de o ancoră, mă'nţelegi, bine fixată de pământ, care să nu-mi permită să mă avânt prea tare, iar paraşuta..e, vezi că şti, paraşuta o voi folosi atunci când voi cădea, ca să nu-mi frâng vreo vertebră a sufletului din nou... da, da, ca ieri...'
'Rândul tău... o bere şi-o lasagna?!? Măi, ţi-am zis să fi un pic mai serios. Da, înţeleg că ţi foame şi sete, lasă, cinăm imediat, doar să mai scriem două rânduri,ok?'
'Uite, eu mai scriu...o ţintă marcată.'
'Stai să-ţi explic, şi apoi îţi dau hârtia şi pixul.'
'Da? Ai acuma o idee şi nu vrei să-ţi scape...ok, uimeşte-mă...'
'...."pe tine"...Pe mine?!? Dar nu ai cum să mă ajungi, niciodată, şi, şi, stai un pic, şi dacă-i până acolo...eu nu te-am vrut niciodată...bine, poate, aşa, cândva, dar...acum nu-mi mai trebuieşti aşa, deci încearcă să-mi oferi ceea ce caut la tine.'
'Cum? Păi şi ce dacă eu vreu busole şi ancore şi paraşute...'
'Păi vezi, deaia n-ai să mă ajungi niciodată, pentru că eu mă duc mereu în alt loc, în alt gând. Dacă vrei să mă înţelegi, înţelege-mă şi lasă-mă să-mi fug în voie...atunci doar, ai să mă ai.'
'Şti ce, mai şti să faci un avion de hârtie? Bine, fă te rog unul pentru mine. Promit. Ultima tâmpenie şi apoi cinăm, bem un vin bun...dar fă-mi hatârul ăsta, fă-mi un avion de hârtie.'
'Gata? Uau, ce rapid ai fost. Bun, acum, hai să facem o probă, aruncăm avionul acolo, în foc, în văpaie..dacă arde, mă ai tu, dacă nici un fir de fum nu înnegreşte hârtia, atunci te am eu. Bine?'
'Păi cum să fie banal? Cum să fiu eu cea care pierde din start? Ia, încearcă, aruncă-l...'


...şi foc n-au avut niciodată...