"Ciuperca" şi lunaticii

Oradea-Ciuperca,15 Iunie 2011. 21.45

Urcatul dealului Ciuperca nu m-a obosit destul încât să nu observ la mâna stângă, chiar de după o pâclă de copaci tineri jumate' de lună mâncată de jumate de umbră. Cerul era încă luminat de soarele care-şi trăsese pijamalele şi se ascundea acum sub pătură, trăgând cu ochiul la spectacolul pe care îl pegătea luna în culise.

Acelaşi loc. Aceiaşi zi. 22.30

Dealul e înghiţit de o negreaţă plumburie ca fumul emanat de ţevile de eşapament ale maşinilor ce mişună la poalele lui. Grupuri de oameni mici şi oameni mari, a căror faţă nu o pot decripta, se înghesuie pe coama estică, apropiindu-se nepăsători de marginea râpei. Pentru câteva minute sunt convinsă de redescoperirea Babilonului. În faţa mea un tătic şi un fiu identificau Carul Mare pe boltă şi conversaţia lor jucăuşă îmi gâdila cu intermitenţe timpanul :

COPILUL: - Şi ând o să plece AIA, o să apară iară luna.
TATA : - Da, e doar o umbră care acoperă luna.
COPILUl : - Şi când o să plece, nu o să apară dincolo soarele şi luna o să se ducă?

În stânga un grup colorat mi-a atras atenţia, n-aş putea să redau conversaţiile lor în limba maghiară, dar în timp ce încercam să prin din zbor unul-două cuvinte, bliţul celor din dreapta care stăteau jos, pe iarbă, iar nu pe borduri ca noi, mi-a distras atenţia, ca mai apoi să constat că vorbeau în engleză. Începuse să îmi placă acest Babilon redescoperit în urbea mea natală, sub un spectacol cosmic de umbre şi lumini.

Acelaţi loc. Aceiaţi zi. 23.20


În cerul întunecat abia distingeam o formă circulară, a cărui contur slab luminat, de culoarea piersicei aproape coapte încadra o mandarină cărbunie. Spectacolul acoperirii se terminase. Suspansul dezvăluirii s-a prelungit prea mult, aşa că mulţimea s-a rărit, iar perechile umbră-lumină, pe care le observasem înainte, îmbrăţişate sau sărutându-se în jur, au pălit una câte una, acum când ochiul selenar nu-i mai supraveghea. Misticul se dezintegra sub mocirla cotidiană.

COPILUL: - Da la 18 ani o să pot să conduc maşina?
TATA : - Da, la 18 ani.
COPILUL: - Şi motocicletă?
TATA: - Păi, deaia mare tot la 18 ani.
COPILUL : - Dar aia mică?
TATA : - Deaia mică poţi şi la 16....

Ducând sticla PET la gură, am constat că resursele mele de cafea se terminaseră, i-ar somnul nu păre deloc impresionat de suspansul pe care "AIA" se încăpăţâna să îl întreţină, aşa că am ratat dezvăluirea lunii, care se defăşura probabil, în timp ce eu mă desfăşuram printre vise şi cearceafuri.