Un moment de relaxare...

Ziua de vineri e preferata mea...

Silueta mi s-a profilat în cadrul uşii, cu o cană de ceramică albă aburindă în mâna stângă. Peste câteva clipe ma-m trezit cuprins de un moment de relaxare. Aşezat oarecum incomod pe treapta rece a scărilor, ferit de un vânt rece-primăvăratec ce se ambiţiona să mişune printre frunze în ciuda calendarului ce denunţa luna iunie.
Noaptea plouase, aşa că dimineaţa împărtăşea curtea umedă, cu băltoace şi frânturi de frunze sfârtecate.
Din ţigară curgeau râuri de fum ce se încăpăţânau să răzbată prin vântul primăvăratic rătăcit prin iunie. Priveam printre umerii fulgilor de scrum şi întrezăream luciri roşiatice... atunci mi le-am imaginat şezând cu miile pe fundul iadului. Parcă aşa va fi şi iadul, plin cu frânturi roşiatice şi umeri de scrum, râuri afumate urcând dintre cărbunii mocniţi, pe pereţii cenuşii jucând umbrele crepusculare ale flăcărilor.
Apoi aş călători prin Infernul lui Dante. Oare cum ar arăta un mileniu mai târziu decât imaginatorul său?
Descendând, cu siguranţă aş staţiona în Limb, vreo două-trei sute de ani de mi-ar fi permis, aş putea afla ce n-am aflat când paşi-mi bătătoreau asfaltele scorojite, şi câteva discuţii cu anticii filozofi cu siguranţă mi-ar fi mai pe plac decât vreo şuetă cu oicare 'intelectual' al vremurilor noastre, măcar două-trei sute de ani...
Şi unde m-aş opri, spre a-mi ocupa veşnicul sălaş? În al doilea cerc, al păcătoşilor din dragoste? Aş sta şi-aici un veac în treacăt, dar nu m-aş integra complet. Ar fi parcă prea puţin, prea dulce, curiozitatea m-ar împinge înainte, dar şi soarta unei vieţii de căutări.
Printre lacomii din cercul trei aş trece repede, nu prea m-ar impresiona, câteva ore de lăcomie din trăirea trupească ar fi insignifiate pentru a-mi rezolva, măcar un loc de staţionare, prin zona aceasta, aş coborâ din nou...M-aş aşeza între zgârciţi şi risipitori, şi vreo două decenii aş aduce argumente de partea zgârciţilor, atât doar, căci sunt atent cu distribuirea timpului meu, şi aşa infinit...
Pe la mânioşi aş petrece o vară de vreo 3.650 de zile. O încăierare mică sigur m-ar tenta prin cercul cinci, şi pun pariu că aş dărâma câţiva mânioşi...
Dacă i-am ascultat cu atenţie pe filozofii de la intrare, sigur relatările ereticilor m-ar fermeca aproape la fel de mult, deşi tind să cred că Infernul prin care călătoresc a cam ieşit de sub aripa protectoare a autorului şi e ştirb de cercul şase, deci aş trece la şapte...
În primul brâu aş rămâne categoric impresionat de Macedon şi m-ar tenta să-i propun o 'evadare' spre secolul 21, cred că s-ar descurca de minune la globalizare. În brâul doi aş recunoaşte foşti contemporani, în special unul, care sigur va avea ceva să-mi mărturisească cu regret, iar brâul trei l-aş admira din depărtare, aşa colorat şi amestecat cum e, dar nu cred că aş staţiona.
Pe cei din primele părţi ale cercului opt încă i-aş mai urâ, chiar dacă am fi cu toţi ca să zic aşa, în acelaşi cazan. Zona trei şi patru nu prea mi-ar trezi interes, iar în cinci şi şase înghesuiala de politicieni, bancheri şi alţi sigur m-ar înăbuşi. Cercul nouă nu l-aş vizita, de departe mi-ar declanşa repulsia, aşa că ...aburii cafelei se cam răriseră, în timp ce temperatura lichidului ce-mi aducea aminte de cacaua cu lapte din copilărie s-ar apropia de cea a areului răcoros de după ploaia de azi noapte, aş ridica în grabă toarta cănii şi i-aş sorbi conţinutul.